Revolta unei maimute!

Odata, o maimuta din neamul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic,
A zis: Atentiune! Sunt foarte afectata!
Ca circula prin lume-o vorba, deloc adevarata,
Ca omul ar descinde din buna noastra rasa.
Si chiar ideea aceasta-mi pare odioasa!
Ati pomenit vreodata divorturi printre noi?
Copii lasati pe drumuri sau strigat de razboi?
Cine-a vazut în hoarda la noi bolnavi mintali,
Drogati, lacomi de carnuri sau homosexuali,
Escroci, banditi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi asa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastra aleasa,
Nici teroristi, nici dogme, nici luptele de clasa.
Cît am batut eu jungla… Scuzati, n-am observat,
În obstea maimuteasca vreun cocotier privat,
Nici garduri si nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorati în taina de asa-zise mame.
Nu veti vedea vreodata cît soarele si luna
O minte de maimuta dospind în ea minciuna.
Chiar dac-as fi silita de vreun laborator,
N-as deveni nici turnator si nici informator.
Si iata, înc-un lucru din lumea mea de jos:
La noi nu se întampla razboi religios,
Nici sfinte inchizitii, nici libertati în lanturi
Nici chefuri dupa care sa ne culcam în santuri,
Nici ordine mondiala, nici nationalism,
Si nici vreo îndoiala ce-aduce ateism.
E-adevarat ca omul a coborît la noi,
Dar nu, va rog, fiti rezonabili,
N-a coborît din noi!