Revolta unei maimute!

Odata, o maimuta din neamul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic,
A zis: Atentiune! Sunt foarte afectata!
Ca circula prin lume-o vorba, deloc adevarata,
Ca omul ar descinde din buna noastra rasa.
Si chiar ideea aceasta-mi pare odioasa!
Ati pomenit vreodata divorturi printre noi?
Copii lasati pe drumuri sau strigat de razboi?
Cine-a vazut în hoarda la noi bolnavi mintali,
Drogati, lacomi de carnuri sau homosexuali,
Escroci, banditi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi asa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastra aleasa,
Nici teroristi, nici dogme, nici luptele de clasa.
Cît am batut eu jungla… Scuzati, n-am observat,
În obstea maimuteasca vreun cocotier privat,
Nici garduri si nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorati în taina de asa-zise mame.
Nu veti vedea vreodata cît soarele si luna
O minte de maimuta dospind în ea minciuna.
Chiar dac-as fi silita de vreun laborator,
N-as deveni nici turnator si nici informator.
Si iata, înc-un lucru din lumea mea de jos:
La noi nu se întampla razboi religios,
Nici sfinte inchizitii, nici libertati în lanturi
Nici chefuri dupa care sa ne culcam în santuri,
Nici ordine mondiala, nici nationalism,
Si nici vreo îndoiala ce-aduce ateism.
E-adevarat ca omul a coborît la noi,
Dar nu, va rog, fiti rezonabili,
N-a coborît din noi!

Io.4:29 – o mărturie care ne învaţă cum să-i câştigăm pe alţii pentru Hristos!

Io.4:29 – o mărturie care ne învaţă cum să-i câştigăm pe alţii pentru Hristos

1. Veniţi...

...presupune un efort, o mişcare; este răspunsul pe care omul nemântuit trebuie să-l dea chemării Duhului! Fără acest răspuns nu se poate merge mai departe, el nu va ajunge să fie mântuit.

Trebuie să le cerem oamenilor acest răspuns. De multe ori discutăm cu oamenii despre mântuire şi lăsăm discuţia neterminată…

2. Vedeţi...

...arată o experimentare personală a lui Dumnezeu. Am auzit pe fr. Iulian cum vorbea cu o femeie mai în vârstă despre credinţă. Ea spunea că sunt multe cărţi şi multe păreri despre ceea ce este scris în Biblie şi se întreba pe care să le crezi. Adevărul trebuie crezut! Dar, mai mult, acest adevăr trebuie trăit, experimentat! Omul obişnuit, când se gândeşte la Dumnezeu nu se gândeşte la a L experimenta, la a interacţiona în mod personal cu El. El se gândeşte la ce spune unul sau altul despre Dumnezeu nu la „a vedea” (cazul nostru) pe Dumnezeu.

Trebuie să îi provocăm pe oameni la acest lucru.

3. Un om...

...aici este prezentată realitatea lui Isus. În cazul acela: un om; pentru situaţiile specifice în care ne aflăm poate fi altceva: un prieten, un tată, un eliberator, un mângâietor, etc.

Trebuie să arătăm lumii un Dumnezeu viu, real, care se poate raporta la cel cu care vorbim. Nu filozofii şi teorii abstracte ci lucruri practice cu care omul se poate identifica.

4. Tot ce am făcut...

...adică i-a arătat că îi cunoaşte păcatele. Femeia îşi prezintă, într-un fel, mărturia. Ea îşi recunoaşte starea păcătoasă. Omul nu va accepta un Mântuitor care să-l scape de păcat atâta timp cât el nu recunoaşte că are păcat sau nu crede că păcatul lui este o problemă!

Trebuie să vorbim despre problema păcatului! şi despre nevoia unei soluţii…

5. Nu cumva … Hristosul?

Îl prezintă pe Isus ca Mesia şi îi lasă pe ei să decidă singuri ce cred despre El. Este foarte importantă credinţa personală despre persoana lui Isus.

Trebuie să Îl prezentăm pe Isus ca Mesia (explică) şi să îi lăsăm pe oameni să Îl accepte drept cine şi ceea ce este El (Io.1:12). Cine este El pentru tine? – întrebi tu. Iar oamenii repetă ce au auzit din alte surse. Atenţie: Când punem întrebarea asta, nu facem test de memorie ci de inimă! Ce-i în inima lui pentru Isus?

1999.06.13 – Lunca Ilvei
2005.12.08 – Lunca Ilvei

Sursa: bcbluncailvei.net/Predici/Io.4.29.htm